Oamenii se impart in categorii: prosti-destepti-mediocri, veseli-tristi, optimisti-pesimisti, buni-rai, egoisti-altruisti, introvertiti-extrovertiti.
Toti avem in comun nevoie de socializare, si, in fiecare zi, voit sau nu, intram in contact unii cu altii.
Fiecare dintre noi are un grup de prieteni apropiati, alaturi de care isi petrece o buna bucata de timp si se distreaza/relaxeaza/confeseaza/ fumeaza :)
In afara de acesti prieteni, mai cunoastem si alte persoane: pe prietena varului fratelui surorii prietenei tale cele mai bune, la scoala, pe hai cinci, pe strada etc.
Sa presupunem ca pe toate persoanele de mai sus, le cunoasteti, ati facut cunostinta cu ele, ati schimbat cateva vorbe, v-ati zambit, v-ati analizat, v-ati facut cu mana si ati stabilit ca mai vorbiti.
Dupa un timp, intr-o buna dimineata, mergand pe strada, va intalniti cu una dintre persoanele de mai sus (stiti, una dintre persoanele cu care ati facut cunostinta, ati comunicat si blah blah blah), iar in momentul in care ii zambiti si o salutati, ea trece mai departe saaaau, in momentul in care ii zambiti si va uitati fix, da` fix in ochii ei si asteptati o reactie, ea trece mai departe sau lasa capul in jos sau se face ca nu va vede...
Ei bine, in astfel de momente, exista o problema. Pentru mine reprezinta o adevarata problema.
Va explic imediat de ce: eu retin figurile oamenilor care-mi sunt prezentati (dar si pe cele ale oamenilor care-mi capteaza atentia/sunt interesanti), iar in momentul in care mi se prezinta o persoana se creeaza o anumita legatura, intr-adevar una simpla si banala: de acum incolo, eu te stiu-tu ma stii. Nu plac toti oamenii care-mi sunt prezentati, pe unii n-as mai vrea sa-i vad niciodata, dar asta nu inseamna ca atunci cand ma vad pe strada cu ei nu-i salut.
Urasc chestia asta si o urasc din tot sufletul. Bai frate, tu stii ca ma stii, eu stiu ca ma stii...tu te uiti in ochii mei, eu ma uit in ochii tai si nimic, tu nu zici nimic, lasi ochii in jos si-ti cauti de treaba.
In aceeasi cutiuta cu salutatul am sa pun si momentele in care tu ajungi sa vorbesti cu o alta persoana diferite chestii mai mult sau mai putin intime. Va povestiti unul altuia intamplari amuzante, vorbiti despre dragoste, filme, muzica, teatru, prieteni si multe, multe alte lucruri, iar tu ai senzatia ca intre voi se poate lega o frumoasa prietenie, nu de alta, dar feed-back-ul primit este pozitiv.
Great, pleci incantat/a de la intalnirea cu acea persoana, incarcat/a cu energie pozitiva, vesel/a ca e posibil sa-ti fi facut un/o nou/a amic/a compatibil/a cu tine si cu dorinta de a-l/a o vedea cat mai curand.
Dupa un timp va vedeti intr-un loc aglomerat cu multa lume cunoscuta, va salutati, dai sa vorbesti cu ea/el, cand n-ai cu cine, deoarece persoana respectiva se comporta ciudat, rece, de ce nu, hai sa spunem...fuge de tine :) Evident ramai uimit/a, confuz/a si nu intelegi ce se intampla...
Dupa un alt timp, va intalniti intr-un loc in care sunteti doar voi doi si iar incepe sa vorbeasca cu tine vrute si nevrute, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat sau ar mai fi varianta si mai nasoala in care iar te evita.
Nu inteleg genul asta de oameni: azi da, maine nu. Azi sunt dragut-maine nu, azi te plac-maine nu, azi te salut-maine nu, azi iti zambesc-maine nu, azi te vreau-maine nu, azi trashy-maine trendy si tot asa.
Oamenii schimbatori sunt derutanti si-ti induc stari negative, asa ca ce-ar fi sa facem un pact: hai sa nu ne mai schimbam comportamentul in functie de vreme, ci in functie de celalalt comportament, adica daca azi ma placi si eu sunt ok cu tine, atunci la fel de ok ar fi si ca tu sa ma placi maine, nu?
Si uite asa...zic eu, daca am respecta acest pact...am trai cu totii fericiti pana la adanci batraneti.
Another naive thought? xD
via non-printesa.
